Ce înseamnă pentru mine kitsch

Ce înseamnă pentru mine kitsch

O definiție care să înglobeze toate părerile tale despre un concept ar trebui să aibă ca esențial modul în care ești afectat în mod direct sau indirect de posibilele efecte ale acestuia. De asemenea, analiza ta trebuie să fie validă și pentru o gamă cât mai largă de “teoreticieni” proveniți din diverse categorii. Românii sunt recunoscuți pentru calitatea de specialiști “în datul cu părerea”. Nu poți să multumești pe toată lumea, dar ți se impune un minim de argumente necesar pentru a te salva pe tine. Poți alege să fii ignorant, asigurându-ți o falsă libertate prin eliberarea de prejudecăți, folosită ca și scuză. Kitsch-ul este perceput în primul rând ca o chestie de prost gust, ofensatoare proporțional cu frecvența de apariție și aria de acțiune. În general, puțini rămân insensibili la prost-gust și devine greu să te abții să nu arăți cu degetul și să condamni.Un lucru apreciat de un auditoriu numeros nu impune neapărat și calitatea. Ești perfect îndreptățit să te situezi de cealaltă parte a baricadei și din umbra subiectivismul să-ți manifești regretul și disprețul cu privirie la subiectul în cauză. De aceea o explicație rațională, completă și suficientă poate reuși o minune:convertirea. Despre manele se discută de ani de zile din perspectiva unei puternice dezaprobări a acestui curent muzical, însă acestea au supraviețuit fără să fii realizat mutații majore în structura lor. Poate părea bizară menținerea, respectiv extinderea acestui fenomen în ciuda faptului că inclusiv susținătorii sunt conștienti de imaginea denigrată pe care o au în ochii publicului. Nu este ciudat, pentru simplu motiv că manele nu înseamnă pentru ei același lucru ca pentru ceilalți. Acest lucru exemplifică încălcarea principiului de valabilitate a teoriei în fața diversității. Este o situație complexă, și de accea, în alternativă, putem să ne justificăm doar propriile algeri, nu și pe ale celorlalți, trebuie evitată judecarea fenomenului în sine, ci doar impactul acestuia asupra noastră. Unii sunt orbi în fața kitsch-ului.
Prima dată când am făcut cunoștiință cu termenul de kitsch a fost pe la vârsta de 10 ani.
De ziua ei, am hotărât să-i cumpăr mamei un cadou mai special și am avut proasta inspirație de a cumpăra o icoană.Nu de la biserică sau mănăstire, de la magazinul universal de pe colț. Special acestei icoane era faptul că, pe lângă rolul sacru, aceasta mai avea rolul de a-ți furniza ora exactă. Erau la mare căutare ceasurile cu baterii și această icoană, în culori țipătoare și cu o Fecioara Maria extrem de zâmbitoare, era o icoană cu ceas sau un ceas cu icoană. Sincer, nu eram prea încântat de acea asociere dar euforia de a fi găsit un obiect atât de extravagant a îndepărtat pe moment frământarea. Ajuns acasă, i-am arătat fratelui meu minunăția intrigantă pe care o găsisem. Fiind mai mare cu patru ani, fratele meu mi-a explicat că aceasta era un kitsch, un obiect lipsit de valoare și care pe deasupra denigra un lucru sfânt. După câteva eforturi, cuvântul a ieșit corect din gâtul în care simțeam scârbă. Familita mea era credinciosă iar eu la acea vârstă am înțeles kitsch-ul ca pe un păcat. Priveam cu milă ceasul cu limbile aurii care se roteau cu ticăit electronic între cifrele negre frumos rotunjite pe cadranul de un alb imaculat. Era limpede că obiectul în sine nu era de vină. Rămas singur în cameră, priveam ochii icoanei care parcă îmi spuneam să mă apropii fără frică, nu face rău, iar eu nu am nicio vină, decât aceea de a fi neștiutor. Totuși, cadoul a fost înlocuit și icoana lăsată cu nepăsare pe un dulap acoperită de praf în anii ce au trecut. Kitschul imită în primă instanță, dar procesul este imperfect, există un filtru tulbure care face copia mereu inferioară originalului. Spre deosebire de artă, care se naște din suflet și se hrănește cu sentimente, kitschul cerșește admirație. O deosebire fundamentală a artei față de kitsch este aceea că satisfac nevoi diferite. Devoratorii de kitsch au nevoie de parodie pentru a-și afișa aroganța sau pretențiile de cultură. Muzica devine kitsch atunci când nu mai îndeplinește toate criteriile pentru a se numi astfel, ca de exemplu, versurile și cântatul doar pentru a face bani. Vestimentația devine kitsch din imaginea dată de o garderobă jalnică dar care se consideră elegantă și sofisticată doar pentru a atrage atenția. Kitschul strigă mereu, nu suportă singurătatea și este dependent de atenție.Este de prisos sa mai vorbesc de politică, toată lumea cred ca a făcut-o Mă abțin și de comentariile legate de emisiunile prezente în programul televiziunilor, oricum aș vorbi în necunoștință de cauză, deoarece am renunțat de 2 ani și ceva la acest divertisment. Nu am aruncat TV-ul pe geam, dar la cămin nu am avut și nu am televizor, iar acasă urmăresc doar câteva emisiuni. Pot doar să afirm că televiziunile sunt printre cele mai propice medii de dezvoltare a kitsch-ului. Acesta nu are o formă materială neapărat, nu este tabloul sau sculptura neinspirată, el se simte, aduce un val de sentimente care te fac să tremuri de dezgust. Dezgust și neputință.
Este greu de vorbit despre kitsh în câteva rânduri, în opinia mea este o problemă complexă care
s-a întins ca o plagă în toate domeniile vieții noastre. Dacă știm ce modele să urmăm, care sunt adevăratele valori si virtuți, putem sta liniștiți, kitsh-ul nu ne poate infecta. La fel ca și în cazul medicinei, este mai ușor să prevenim kitsch-ul decât să scăpăm de el. Personal, mă simt afectat cel mai mult de kitsch atunci când acesta devine mod de viață care ți se impune. E oribil să trăiești într-o lume în care ți se spune că pentru a reuși trebuie să ai tupeu și să fii nesimțit. Este fals, este o imitație puterii și un abuz al impresiei de teamă pe care o simți în jurul tău. Dar tu vrei să vezi doar teama, nu și disprețul din ochii lor. Pentru mine, lipsa bunului-simț este o formă de kitsch. Pentru a întelege ce este kitsh-ul, trebuie înțeleasă și apreciată arta adevărată.Vei fi suprins de noua optică. Eu iubesc frumosul natural, nu artificalul care se autodeclară frumos.