dreptul la tacere

Iisus si Lazar stateau pe o banca. Un inger care a trecut prin preajma s-a inchinat in fata lui Iisus si pe Lazar doar l-a salutat. Amandoi au invins moartea dar in mod diferit. Deci nu conteaza intotdeauna scopul ci si mijlocul prin care reusesti sa duci la implinit acel ceva dupa care ai tanjit orbeste in cautarea ta. Care e diferenta fundamentala care a facut dintr-unul intemeietorul unei religii si din celalalt doar un personaj episodic din biblie? E simplu, putem spune-ca doar Iisus l-a inviat pe Lazar. Acum, ca l-a imputernicit Dumnezeu sa o faca, nu mai conteaza. De asta nici nu putem sa ne pronuntam ca Iisus s-a inviat singur, increzator in puterile sale, ca pana la urma, vazandu-se pe cruce si simtind ca nu e de gluma, s-a cam speriat si agonizand, in disperare l-a chemat pe Dumnezeu: ,,Eli, Eli, Lama sabahtani?” [.. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai parasit?..]. Cea mai zguduitoare si sfasietoare intrebare pusa vreodata. Asta a fost tot suferinta lui cea mai mare, s-a crezut pierdut, a crezut ca mai bine nu apuca sa ii invete el pe oamenii sa traiasca si asa nu mai ajungea el acolo. Pentru ce o clipa de cosmar? Asta, nu rastignirea.
Mai apoi a inviat sa le arate oamenilor ca i-a biruit definintiv. Mai multe decat sa il omoare nu aveau ce sa ii faca. Dar, scarbit de umanitate nu a mai ramas printre ei. Nu nu, locul lui nu e acolo. A ales sa stea cateva zile si apoi a plecat definitv de pe Pamant.Asta face din el cea mai inteligenta fiinta(?) care a pasit vreodata pe Pamant. Lazar nu a avut de ales, trebuia sa mai traiasca daca tot facuse efortul asta Iisus pt el, si in plus stia el ca tot o sa moara ( nici nu ii mai era frica).

Nu incerc sa lansez teorii si simple idei.Teorile raman neclintite, la pachet cu demonstratiile lor.Ideile sunt artificii, fac lumina ce-i drept dar se sting la fel de repede ca izbucnirea lor.Teoria e un satelit care odata inaltat vegheaza asupra umanitatii..din idei se pot naste totusi teorii.
Nu trebuie sa respectam intocmai o anume paradigma chiar daca o facem inconstient de multe ori.Gandim haotic si trecator.In linii mari toti cam la fel, linii care se apropie pana indentificare dar se si departeaza peste limitele imaginatiei. Astazi vad intr-un anume fel acel lucru pe care si tu il vedeai inainte cum abia acum il vad eu. Experienta se descarca in constiina care mai apoi se ia de tine. De aia e enervanta la un moment dat experienta. E prea dura si sincera. Deci, pana la urma, nu stim sa ne sincronizam in gandire cu ceilalti.

Oblivion news: Am terminat questul principal.Tamriel it's now safe thanks to me. May Sithis be with you!

fragment

"La marginea ulitei prafuite, de-a lungul unui sant ingust se intinde un gard ruginit de sarma presarat ici colo cu cateva scanduri stinghere. Dincolo se afla cimitirul, nici prea mare, nici prea mic, potrivit - cum se cade sa fie unui cimitir dintr-un oarecare sat. O portita scunda si aproape la fel de veche ca primele cruci desparte satul de eternitate. Cavourile marete de marmura alba cu cruci impresionant de tacute avand aceea frumusete platonica sunt vecine cu cruci simple de lemn, atat de vechi incat, batute de ploaie ani de-a randul, sfiintii de pe ele s-au scurs incetul cu incetul coborand in cele din urma in pamant la mortul astupra caruia au vegheat atat amar de vreme.
In mijlocul cimitrului anii au inaltat un brad inalt, vesnic incremenit in verdele lui imprastiind la nesfarsit parfum de cetina. Un sentiment palid de sacru se ridica dintre cruci, culege de la fiecare un miros de ceara si apoi se ridica amestecandu-se cu mireasma de rasina. Acesta, laolalta cu florile decolorate de pe morminte te fac sa pasesti tacut si sfios odata intrat pe portita.
Un lucra straniu e legat de acest cimitr. Departe, in coltul cel mai departat de ultita se afla un mormant misterios cu o cruce neagra, neinscriptionata. Ciudat ca acesta arata mereu proaspat si nu este acoperit..satenii s-au obisnuit cu el, toti stiu din mosi stramosi ca e acolo de ani buni. Nimeni nu stie cine l-a facut si oamenii chiar au incercat sa-l astupe dar oricat pamant aruncau in el nu se mai acoperea parca nu ar fi avut fund. Nici apa de ploaie nu se strangea in el niciodata. Dar satenii au inteles pana la urma ce era ingropat acolo. Toate nazuintele, bucuriile si visele lor se aflau acolo.Tot ce se putea stranga intr-o viata zbuciumata de om. Resemnat, ori de cate ori cineva se vedea prins in capcana destinului venea linistit la mormantul acela si lasa in urma, dupa caz-infrangarea si bucuria deopotriva, mai mereu biruit de propria conditie. Vointa abia mai palpaia cateodata. De multe ori si mortii mai mureau odata peste moartea lor acolo."

Daca aduni anii de pe cruce si ii scazi din varsta satului iti da timpul.

Partea cea mai buna a verii e pepenele galben.

Oblivion news: am terminat Dark Brotherhood quest si am devenit Listener. "May Sithis be with you!"

nevermind

Ne-am imbratisat pana cand ni s-au impreunat coastele, soaptele ne-au stins genele, tu ai devenit doar o coasta iar eu am ramas doar un Adam. Acum am plecat dupa un fierar care sta pe un scaun de lumina sa mi te scoata din minte....

Am realizat ca nu exista fericire fara sacrificii si renuntari in momentul cand am pus plasa de tantari la geam si mi-am dat seama ca n-am sa mai pot scoate capul pe geam sa privesc ploaia..
In fond ce e fericirea? un ideal care va transcende in iluzie, cel mult o stare, who cares..tot dam de ea..daca nu se mai loveste si ea de noi

reign of chaos

Am intrat in criza (si de timp), se pare ca nu mi-am luat pastilele la timp si in mod normal ar cam trebui sa imi duc veacul intr-un pat de fier zacand cu ochii in tavanul alb dintr-o camera de la la etajul 5, cu vedere spre strada in Spitalul 9. Cuvantul criza ne bantuie de cateva luni bune si ne-am cam obisnuit cu el...a devenit parte constanta din viata noastra de zi cu zi.. cum de altfel saptamanile trecute moartea lui Michael Jackon devenise evenimentul no. 1 in lume. Criza asta economica nu se lasa cu una cu doua, si loveste din plin Romania noastra draga. Incepi sa auzi ca, cutare firma a inregistrat pierderi, ca firma la care lucra unchiu' a dat faliment, ca se scumpesc taxele la facultate, ca te pun sa vii tu cu foi la examen si incetul cu incetul visul tau de a-ti deschide o ferma de mormoloci cu finantare de la UE se duce pe apa sambetei. Cand vine cate o furtuna si ameninta recoltele bunicii, ea isi intoarece fata catre Dumnezeu si il invoca smerita sa inceteze amenintarea (asta dupa ce a treierat duminica de frica ca nu cumva sa ploua luni), dar cu criza asta o mai fi tot mana lu' Dumnezeu?
S-ar putea sa depinda si de noi dar neah',las..e vina clasei politice si a astora care ne conduc.
Citeam ieri intr-un ziar cum ar fi posibila iesirea din criza a Romaniei..interesant!
Cica Romania ar avea cateva atuuri fata de altii in aceasta privinta, insa exista o problema a evaluarii realiste a momentului cand aceasta ar putea sa iasa din criza, oricum mai repede decat alte tari din Occidet, si anume datorita a trei gratii:
1.Ponderea scazuta a exporturilor din PIB ceea ce ar evidentia o dependenta mai slaba a economiei de pietele externe
2.Importurie relativ mici de energie adica o dependenta mai mica decat a altor tari a aproviozionarii externe cu energie
3.Nivelul derizoriu al creditarii in economie care inseamna o dependenta cu mult mai redusa fata de banci a finantarii economiei.
Ce tare suna! Asa am zis, pana ce am continuat sa citesc articolul. Toate acestea or fi ele realitati dar sunt interpretate superficial. Orice ar fi, dupa parea mea, economia romaneasca e strict depedenta de economia vest-europeana, fiind cam un apendice al acestei economii si deci iesirea noastra din criza se va face doar dupa iesierea acestora. Acum citez din articol: "O economie in care se vrea consum fara productie si importuri fara exporturi, in care hypermarketurile nu au in spate fabrici si masinile sosele pe care sa circule[..]. This is Rumenia! Dependenta mai slaba fata de exporturi pleaca de la premisa ca raul e in afara si nu inauntru, or raul principal este in tara. La fel, preturie la petrol sunt scazute tocmai datoria recesiunii mondiale, iar Romania nu profita de aceasta conjunctura.Societatiile straine care au pus mana pe pe exploatarea petrolului romanesc, a distributiei de carburanti, electricitatea, etc. taie si spanzura pe plan intern in favoarea profitului "In sfarsit, o mai slaba extindere a creditarii ascunde tocmai dezastrul principal. Pe de alta parte exista o creditare care depaseste cu 60% depozitele, adica pozibilitatiile reale ale economiei de a sustine creditarea.Pe de alta parte, este o creditare axata disproportionat pe consum si inca mai rau, pe consum din import si nu pe finantearea economiei .
Ce sa zic..Ne ducem dreaq! Dorel ar trebui sa o lase mai usor cu Unirea si sa aiba grija pe unde da cu tarnacopu ca altfel se arde rau! dar oricum ceilalti or sa rada zdravan de el;)). Noi sa fim sanatosi, deocamdata e destul de bine, minute berechet sunt la Cosmote, Loganu' nu s-a scumpit prea mult iar Guta nu o duce prea rau.. momentan si-a ras doar mustata..

atman collection

De unde si nevoia asta izvorata spontan sau dimpotriva, rezidenta in mintea ta de multi timp, gata sa izbucneasca furios odata ce gasesti momentul propice, de a te destainui? Din cand in cand trebuie sa te mai iei de mana si sa te arati in lume: "Uite vedeti asta sunt eu!.Asta gandesc eu si uite ce cred eu de de fapt despre cutare lucru.. poate va surprind". N-ai ce face, trebuie sa mai scoti din tine, altfel simti ca dai pe dinafara. Calitatea asta o are tot romanu, prin natura noastra suntem un pic cam plangaciosi si cand nu facem asta-suntem mult prea laudarosi. Cand ajungi sus, desi cam relativa ideea asta de sus ( daca ai bani, te-ai cam ajuns) incepi sa-i deconsideri la greu pe mai micutii tai semeni si cu orice ocazie tre' sa iti impui statutul si bineinteles din pozitia prezenta meritata/nemeritata extragi un sentiment de stima de sine de parca ai fi buricu' pamantului sau cine stie ce Ales. Comptetitia asta oarba se intinde ca o plaga pe anii tai de viata incetul cu incetul..
Dar uite, cum crezi tu ca mai intereseaza pe cineva parerea, chinurie visele sau dezamagirile tale?Ce, toti avem probleme, mari sau mici prea putin important cat timp sunt ale MELE, intelegi tu, lumea asta e a mea, nici a ta nici a nimanui, caci ea m-a ales ( daca in privinta mortii mai depinde si de tine-te mai poti sinucide cand ti se ia de toate, la nastere nu prea mai ai nicio contributie-ai venit pe lume..te descurci tata..), mi-a atribuit si mie o portiune de viata numita destin si presarata ici colo cu intamplari care estompeaza ideea de continuitatea si introduce imprevizibilul ca nici nu mai stii ce sa crezi.Dar ai te ales? incet, incet incepi sa vezi ca viata te uita si cand te astepti mai putin de poate tavali de nu te vezi.. Incerci tu sa te aduni de pe jos, nu mai gasesti tu tot si te sa te schimbi. Experimentezi, tot experimentezi n-ai ce face decat sa iti imparti viata in capitole pe care le inchei de multe ori ireversibil si fara sa vrei. Timpu vine si te bate pe umeri:"Gata s-a terminat, vad eu ce mai fac cu tine de aici incolo, tu stai acolo si respira''
Dar nici nu prea poti sa fii prea corect intr-un jurnal, esti magulit de ideea ca poti mai mult, tre sa impresionezi si inevitabil trisezi ( cine se poate prinde?. Cand te cam saturi de realitate, banalitate, "prozaismul existentei", lucruri pe care de altfel le citeai la comentariile la romana fara sa le dai prea mare atentie, cauti o portita de scapare. Intrii pe ea, vezi ce se asunde in spatele ei, daca nu iti convie e bine, daca nu, e iar bine. Dar si aici pot fi o gramada de probleme-pe de o parte nu stii ce sa alegi si asta inseamna nu ca ai avea la dispozitie prea multe alternative si pur si simplu nu iti imaginezi altceva si pe de alta parte, odata alegerea facuta incepi sa crezi ca nu e prea bine si ca te-ai cam pripit si a fost de fapt tot o iluzie. Bleah..o iei de la capat.Credem ca avem cine stie de calitati in analiza sufletului nostru, specialisti ce mai si trebuie sa ne prezentam realizarile si altora, avem nevoie de martori ai intelectualitatii noastre.
Randurile de mai sus se vor o introducere in ce?..ramane de vazut