soarele de la limita cerului

Ploaia venita peste zapada atunci cand te astepti sa ninga e un fel de sarcasm al naturii care iti dovedeste ca presupunerile doresc continuari logice. Un fel de recursivitate care se aplica rational, nu neaparat punctual, in jurul nostru, iti permite o judecata mai ampla pentru a identfica cauze. Vrei sa afli prezentul, faci mereu cate un pas inapoi pana ajungi la originea cunoscuta. Zapada e formata din fulgi, fulgii sunt picaturi care ingheata coborand din nori. Aici te opresti si descoperi diferenta dintre ploaie si ninsoare, de aceea mai risti o presupunere si te gandesti ca nu e indeajuns de frig pentru a ninge. Evenimentele s-ar prelungi linistite in evenimentele corespunzatoare cauzelor daca actiunea s-ar desfasura conform planului, insa mereu ceva nu merge "bine". Asa apar alte cauze. Si nu se mai repeta banalul care incepea sa te exaspereze. Asa traim vietile noastre imbatranind, si ne e dor unii de altii. Si ne tot uitam in urma sa vedem cand au inceput schimbarile astea, le uitam pe cele mai importante. Realizam ca am gresit cand le-am ierarhizat dupa modul in care aceastea ne satisfaceau in acel moment. Peste timp unele devin atat de neinsemnate, ignorand cu desavarsire tot sufletul pe care-l pusesem in aceste schimbari. Destinul ne lasa sa fim fericiti, tristi si apoi si mai fericiti.Eu am invatat sa nu mai cred atat de mult in lucruri care par esentiale din orice punct de vedere. Incerc sa sar din spatiul acestor puncte intr-un altul de unde pot sa privesc nestanjenit. Orizontul e limita privirii noastre, nu limita cerului. Ochii nu pot sa treaca mai departe si printr-un gest de egoism, unesc cerul cu pamantul ca sa-si ascunda neputinta. Acolo e sfarsitul, nu te duce mai departe, nu mai e nimic de vazut, nu mai e nimic trait acolo. Si totusi un soare va trece mai departe de orizontul nostru existential. Credem intr-o lume care sa dea sens existentei noastre si de multe ori ma intreb daca viata e simpla si ne-o complicam noi cu lucruri marunte sau viata e foarte complexa dar o simplificam noi tocmai pentru a gasi cat mai usor acel sens de care sa ne agatam.