vineri, 17 iulie 2009

fragment

"La marginea ulitei prafuite, de-a lungul unui sant ingust se intinde un gard ruginit de sarma presarat ici colo cu cateva scanduri stinghere. Dincolo se afla cimitirul, nici prea mare, nici prea mic, potrivit - cum se cade sa fie unui cimitir dintr-un oarecare sat. O portita scunda si aproape la fel de veche ca primele cruci desparte satul de eternitate. Cavourile marete de marmura alba cu cruci impresionant de tacute avand aceea frumusete platonica sunt vecine cu cruci simple de lemn, atat de vechi incat, batute de ploaie ani de-a randul, sfiintii de pe ele s-au scurs incetul cu incetul coborand in cele din urma in pamant la mortul astupra caruia au vegheat atat amar de vreme.
In mijlocul cimitrului anii au inaltat un brad inalt, vesnic incremenit in verdele lui imprastiind la nesfarsit parfum de cetina. Un sentiment palid de sacru se ridica dintre cruci, culege de la fiecare un miros de ceara si apoi se ridica amestecandu-se cu mireasma de rasina. Acesta, laolalta cu florile decolorate de pe morminte te fac sa pasesti tacut si sfios odata intrat pe portita.
Un lucra straniu e legat de acest cimitr. Departe, in coltul cel mai departat de ultita se afla un mormant misterios cu o cruce neagra, neinscriptionata. Ciudat ca acesta arata mereu proaspat si nu este acoperit..satenii s-au obisnuit cu el, toti stiu din mosi stramosi ca e acolo de ani buni. Nimeni nu stie cine l-a facut si oamenii chiar au incercat sa-l astupe dar oricat pamant aruncau in el nu se mai acoperea parca nu ar fi avut fund. Nici apa de ploaie nu se strangea in el niciodata. Dar satenii au inteles pana la urma ce era ingropat acolo. Toate nazuintele, bucuriile si visele lor se aflau acolo.Tot ce se putea stranga intr-o viata zbuciumata de om. Resemnat, ori de cate ori cineva se vedea prins in capcana destinului venea linistit la mormantul acela si lasa in urma, dupa caz-infrangarea si bucuria deopotriva, mai mereu biruit de propria conditie. Vointa abia mai palpaia cateodata. De multe ori si mortii mai mureau odata peste moartea lor acolo."

Daca aduni anii de pe cruce si ii scazi din varsta satului iti da timpul.

Partea cea mai buna a verii e pepenele galben.

Oblivion news: am terminat Dark Brotherhood quest si am devenit Listener. "May Sithis be with you!"

Un comentariu: