Ne-am imbratisat pana cand ni s-au impreunat coastele, soaptele ne-au stins genele, tu ai devenit doar o coasta iar eu am ramas doar un Adam. Acum am plecat dupa un fierar care sta pe un scaun de lumina sa mi te scoata din minte....
Am realizat ca nu exista fericire fara sacrificii si renuntari in momentul cand am pus plasa de tantari la geam si mi-am dat seama ca n-am sa mai pot scoate capul pe geam sa privesc ploaia..
In fond ce e fericirea? un ideal care va transcende in iluzie, cel mult o stare, who cares..tot dam de ea..daca nu se mai loveste si ea de noi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu