De unde si nevoia asta izvorata spontan sau dimpotriva, rezidenta in mintea ta de multi timp, gata sa izbucneasca furios odata ce gasesti momentul propice, de a te destainui? Din cand in cand trebuie sa te mai iei de mana si sa te arati in lume: "Uite vedeti asta sunt eu!.Asta gandesc eu si uite ce cred eu de de fapt despre cutare lucru.. poate va surprind". N-ai ce face, trebuie sa mai scoti din tine, altfel simti ca dai pe dinafara. Calitatea asta o are tot romanu, prin natura noastra suntem un pic cam plangaciosi si cand nu facem asta-suntem mult prea laudarosi. Cand ajungi sus, desi cam relativa ideea asta de sus ( daca ai bani, te-ai cam ajuns) incepi sa-i deconsideri la greu pe mai micutii tai semeni si cu orice ocazie tre' sa iti impui statutul si bineinteles din pozitia prezenta meritata/nemeritata extragi un sentiment de stima de sine de parca ai fi buricu' pamantului sau cine stie ce Ales. Comptetitia asta oarba se intinde ca o plaga pe anii tai de viata incetul cu incetul..
Dar uite, cum crezi tu ca mai intereseaza pe cineva parerea, chinurie visele sau dezamagirile tale?Ce, toti avem probleme, mari sau mici prea putin important cat timp sunt ale MELE, intelegi tu, lumea asta e a mea, nici a ta nici a nimanui, caci ea m-a ales ( daca in privinta mortii mai depinde si de tine-te mai poti sinucide cand ti se ia de toate, la nastere nu prea mai ai nicio contributie-ai venit pe lume..te descurci tata..), mi-a atribuit si mie o portiune de viata numita destin si presarata ici colo cu intamplari care estompeaza ideea de continuitatea si introduce imprevizibilul ca nici nu mai stii ce sa crezi.Dar ai te ales? incet, incet incepi sa vezi ca viata te uita si cand te astepti mai putin de poate tavali de nu te vezi.. Incerci tu sa te aduni de pe jos, nu mai gasesti tu tot si te sa te schimbi. Experimentezi, tot experimentezi n-ai ce face decat sa iti imparti viata in capitole pe care le inchei de multe ori ireversibil si fara sa vrei. Timpu vine si te bate pe umeri:"Gata s-a terminat, vad eu ce mai fac cu tine de aici incolo, tu stai acolo si respira''
Dar nici nu prea poti sa fii prea corect intr-un jurnal, esti magulit de ideea ca poti mai mult, tre sa impresionezi si inevitabil trisezi ( cine se poate prinde?. Cand te cam saturi de realitate, banalitate, "prozaismul existentei", lucruri pe care de altfel le citeai la comentariile la romana fara sa le dai prea mare atentie, cauti o portita de scapare. Intrii pe ea, vezi ce se asunde in spatele ei, daca nu iti convie e bine, daca nu, e iar bine. Dar si aici pot fi o gramada de probleme-pe de o parte nu stii ce sa alegi si asta inseamna nu ca ai avea la dispozitie prea multe alternative si pur si simplu nu iti imaginezi altceva si pe de alta parte, odata alegerea facuta incepi sa crezi ca nu e prea bine si ca te-ai cam pripit si a fost de fapt tot o iluzie. Bleah..o iei de la capat.Credem ca avem cine stie de calitati in analiza sufletului nostru, specialisti ce mai si trebuie sa ne prezentam realizarile si altora, avem nevoie de martori ai intelectualitatii noastre.
Randurile de mai sus se vor o introducere in ce?..ramane de vazut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu