Iisus si Lazar stateau pe o banca. Un inger care a trecut prin preajma s-a inchinat in fata lui Iisus si pe Lazar doar l-a salutat. Amandoi au invins moartea dar in mod diferit. Deci nu conteaza intotdeauna scopul ci si mijlocul prin care reusesti sa duci la implinit acel ceva dupa care ai tanjit orbeste in cautarea ta. Care e diferenta fundamentala care a facut dintr-unul intemeietorul unei religii si din celalalt doar un personaj episodic din biblie? E simplu, putem spune-ca doar Iisus l-a inviat pe Lazar. Acum, ca l-a imputernicit Dumnezeu sa o faca, nu mai conteaza. De asta nici nu putem sa ne pronuntam ca Iisus s-a inviat singur, increzator in puterile sale, ca pana la urma, vazandu-se pe cruce si simtind ca nu e de gluma, s-a cam speriat si agonizand, in disperare l-a chemat pe Dumnezeu: ,,Eli, Eli, Lama sabahtani?” [.. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai parasit?..]. Cea mai zguduitoare si sfasietoare intrebare pusa vreodata. Asta a fost tot suferinta lui cea mai mare, s-a crezut pierdut, a crezut ca mai bine nu apuca sa ii invete el pe oamenii sa traiasca si asa nu mai ajungea el acolo. Pentru ce o clipa de cosmar? Asta, nu rastignirea.
Mai apoi a inviat sa le arate oamenilor ca i-a biruit definintiv. Mai multe decat sa il omoare nu aveau ce sa ii faca. Dar, scarbit de umanitate nu a mai ramas printre ei. Nu nu, locul lui nu e acolo. A ales sa stea cateva zile si apoi a plecat definitv de pe Pamant.Asta face din el cea mai inteligenta fiinta(?) care a pasit vreodata pe Pamant. Lazar nu a avut de ales, trebuia sa mai traiasca daca tot facuse efortul asta Iisus pt el, si in plus stia el ca tot o sa moara ( nici nu ii mai era frica).
Nu incerc sa lansez teorii si simple idei.Teorile raman neclintite, la pachet cu demonstratiile lor.Ideile sunt artificii, fac lumina ce-i drept dar se sting la fel de repede ca izbucnirea lor.Teoria e un satelit care odata inaltat vegheaza asupra umanitatii..din idei se pot naste totusi teorii.
Nu trebuie sa respectam intocmai o anume paradigma chiar daca o facem inconstient de multe ori.Gandim haotic si trecator.In linii mari toti cam la fel, linii care se apropie pana indentificare dar se si departeaza peste limitele imaginatiei. Astazi vad intr-un anume fel acel lucru pe care si tu il vedeai inainte cum abia acum il vad eu. Experienta se descarca in constiina care mai apoi se ia de tine. De aia e enervanta la un moment dat experienta. E prea dura si sincera. Deci, pana la urma, nu stim sa ne sincronizam in gandire cu ceilalti.
Oblivion news: Am terminat questul principal.Tamriel it's now safe thanks to me. May Sithis be with you!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu