miercuri, 12 august 2009

Ce poate sa stie? Ce trebuie sa faca? Ce poate sa spere?

Ziua e pe sfarsite dar o caldura molesitoarea inca mai persista in aer. Perdeaua arunca o lumina palida in camera unde umbrele deseneaza pe coltul covorului o floare confuza. Un claxon mai prelung iti intrerupe valurile de ganduri care se zbat la marginea constiintei tale.Se tese incet, incet in jurul tau o mreaja de necunoscut. Nu te mai intereseaza unde esti ci de ce esti aici, acum.Astepti ceva, mereu trebuie sa astepti ceva intr-o seara ca asta. La randul ei, aceasta seara poate fi de altfel doar o seara si atat mai mult. Ce conditie limitata au si serile astea! Mereu incapabile de a-si declara adeziunea fata de lumina sau intuneric sfarsesc tot timpul invinse in fata noptii. Iar isi vor relua eterna incercare de prelungire a zilei de azi, perfect incadrate in acest ciclu zbuciumat de transfigurari. Astepti un telefon, un prieten, viitorul, o stare anume care sa iti smulga de pe frunte acel ghem de tristete. Si daca nu vine nimeni/nimic? Intrebarea asta venita ca un fulger ingheata pentru cateva clipe secundarul ceasului.Daca nu vine..dar cine/ce?
Mereu ai fost gara pustie pe langa care trenurile trec nepasatoare. Mai dureros poate fi constientizarea imposibilitatii de ati aminti vreun tren care sa fi oprit vreodata. Daca esti gara ai fost construita pentru acest rol, ti s-a ales un anume destin de la inceput. Ramane de vazut cui i se va atribui eroarea prima din lantul care incepe sa se stranga in jurul tau. Plictiseala isi intra in drepturi depline si se greafeaza treptat pe maini, pe ochi, pe gura si pe creier. Ti-e lene sa mai misti un deget, nu vrei sa mai vezi nimic, glasul ti se stinge si iti e greata sa mai judeci unele lucruri. Poate asa percepi tu trenurile care trec, nu le-ai vazut decat dintr-o parte si in repezeala. Are sa opreasca candva unul si la tine si atunci ai timp sa il intelegi. Nu e nevoie decat de putina vointa. Dorinta e sora mai mica a vointei pe care o tine strans de mana si fara de care nu e in stare sa ridice decat tematoare ochii din pamant...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu