marți, 11 august 2009

comme toi

-Hello!
-Hello!
-Do you see how windy it is?
-So what?
-Look out your window.
-So what?
-Yesterday it was sunny..
-So what?
-Why are you always saying the same thing?
an answering machine....

[ T.a.t.u-Show me love -begining]

E normal sa te crezi uneori anormal intr-o lume in care, in mod normal se traieste dupa niste reguli bine definite si impuse incepand de la nastere, familie, educatie, societate si terminand cu religia si propria constiinta. Faci ce fac si altii-stii ca tre sa te casatoresti, sa ai servici, bani etc; asta in linii mari, care de altfel iti vor acapara treptat ani dupa ani din viata. Prins in tavalugul cotidian uiti sa mai fi tu, doar tu, si incepi sa porti masti pe care le schimbi in functie de piesa in care va trebui sa joci pe scena vietii. Dar in fond, e asta chiar atat de rau? Ai vazut ca singur nu poti trai decat datorita unor evenimente exterioare tie care iti vor impune asta facand din tine un invins, din perspectiva celorlalti ce-i drept. E nevoie de o vointa puternica ca sa te poti retrage cu capul sus din societate si sa alegi o alta viata.Mai poti duce o viata dubla, inevitabil una dintre ele imaginara. Nici nu mai conteaza atat de mult realitatea propriu-zisa atat timp ca esti constient de valabilitatea sentimentelor.
In oglinda mi-am vazut in ochii adormiti toamna. Vara e iar pe sfarsite, pe cer norii incep sa staruie din ce in ce mai mult, pete mici de rugina vor incepe curand sa apara pe frunze iar Intunericul creste in timp ce ziua se micsoreaza pe nesimtite. In sfarsit vor veni si mult asteptatele zile ploioase "In orasul care ploua de trei ori pe saptamanta/Orasenii merg tinandu-se de mana.."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu