fragment

"-De ce nu vrei sa spui unde ai disparult zilele astea? Tie chiar nu iti pasa deloc de mine?
-Dar am venit pentru ca imi era dor de tine..
-Tie iti era dor? Atunci iti dai seama prin ce am trecut eu. De ce nu vrei sa intelegi ca nu e normal ce faci tu?
-Iarta-ma! raspunde ea, in timp ce in ochii ei adanci si hipnotizande de fermecatori incepusera sa se formeze lacrimi.
-Clara, pentru Dumezeu stii cat de iubesc. Nu vreau sa sufar absurd. Vocea lui incepuse sa fie gatuita si isi pleca privirea in jos.
-Tocmai asta e. Stiu, si eu te iubesc si doar asta ar trebui sa fie important. Am crezut ca intelegi..
-Dar nu e nimic de inteles in asta. Nu incepe sa ma judeci, decocamdata e vorba de ce faci tu acestei relatii. Clara, lasa-ma sa te ajut, nu vreau sa cred ca ai probleme si incerci sa le rezolvi fara mine.Vreau sa te ajut.Dupa ultimul cuvant ridica ochii si o privii rugator. In aceeasi clipa o lacrima se desprinse de pe genele lungi, apoi cobora lin pe obrazul ei de zeita, apoi repede aluneca sub barbie de unde pica direct pe covor. El a inteles ca va mai putea sa ii reproseze nimic acum, cearta era pierduta definitiv.
Clara se roti deodata, ii arunca o privire peste umar in care se citea suferinta amestecata cu vinovatie, deschise usa, iesi, apoi o inchise fara sa o tranteasca. Zgomotul tocurilor se estompa pe masura ce ea se departa."Dintr-un bolovan coboara/Pasul tau de domnisoara....Pasul trece/eu raman". Astea au fost primele ganduri care i-au venit in minte. Niste versuri ale lui Nichita Stanescu. Nu se va duce dupa ea. Ura scenele clasice de cuplu. Alese sa priveasca cleanta care pastra parfumul mainii ei. Tot acest timp cat se certasera ea ramasese langa usa cu mana pe cleanta. Acum i se parea ca odata cu acel parfum se pastrase intreaga ei fiinta acolo incremenita langa usa. Cu pasi inceti se indrepta catre ferestra, o deschise larg apoi isi cauta in buzunar o bricheta. Pe masa se afla un pachet in care mai ramasesera trei tigari. Scoase una incet, o aprinse si trase adanc un fum. In fond, cine era si Clara? Va trai si fara ea.Cum a mai trait si inainte. Dar ciudat, nu mai stia. Parca i s-a fi sters memoria. Nu putea evoca sub niciun chip o amintire care sa nu o cuprinda si pe ea. Da, va fi foarte greu sa traiasca fara ea. Dar vai, stia atat de putine lucruri despre ea. Se cunoscusera acum 3 luni dar parca ar fi trecut 3 zile. Timpul isi incetase cursul normal odata cu aparitia ei spontana in viata lui.Am gasit fericirea in sfarsit, isi spunea el tot timpul, iata, dragostea cu siguranta e un mod de a gasi fericirea. A avut dreptate Preda. Nimic nu e fara..
Mergea spre pe langa Universitate spre Cismigiu cand o mana l-a prins usor de umar.
-Nu te supara, poti sa imi spui si mie unde e Facultatea de Mate-Info? L-a intrebat cu o voce joasa si subtire de parca din gura ii ieseau note muzicale care dansau prin aer inainte de a lovi timpanul. A fost de ajuns ca sa ii priveasca o clipa ochii ca inima lui sa inceapa sa se zbata in piept.
-Poi uite, nu sunt sigur, dar cred ca e in capatul strazii, in colt.
-Da, asa am inteles, ca trebuie sa fie in colt. Haide cu mine sa vedem, raspunse vesela.
-Sigur !Eu astazi am terminat mai devreme cursurile si plecasem sa ma plimb in parc. Singur, adauga zambind.
Dupa-amiaza i-a regasit pe amandoi pe o banca povestindu-si unul altuia. El se declara la momentul ala mai mult vrajit decat indragostit.
Dar dupa 3 luni stiau atat de putine lucruri unul despre altul si totusi cat se iubeau! Dragoste pura..In fond, poate si ea are dreptate, nu trebuir sa ii acaparez intreaga fiinta, ar trebui sa imi fie suficienta dragostea. Dar exista dragostea doar ca stare ? Nu, nu, dragostea nu exista decat alaturi de ea....Atunci observa ca tigara arsese singura pana la filtru. Tot acest timp cat el se gandea uitase de ea. Uite cate lucruri se intampla fara sa imi dau seama, lucruri care nu au treaba cu mine, lumea nu sta pe loc pentru mine. Trebuie sa ies putin sa ma plimb, isi spuse. Pe ferestra, blocurile cu zugraveala cazuta se confundau in griul lor melancolic cu fundalul dat de nori. Umbrele copacilor se prelungeau schimonosite pana in strada.Curand se va pierde si el printre multimea de oameni de pe trotuare. Un om care vine de la serviciu, se duce la piata, are o treaba, cine stie...Va fi si el un simplu trecator."