fragment

http://www.youtube.com/watch?v=uix7FRUmzsw

Stau intins pe salteaua prea mica pentru sobrul pat metalic cu ochii incercand sa fixeze o portiune de tavan situata intre un colt si galeria de deasupra ferestrei . Privirea e insa pierduta undeva departe in timp. Langa mine sta cocolosita o patura de un alb sters. Nu pot sa schitez niciun gest, parca fiecare muschi e adancit intr-o dulce amortire. Prin usa intredeschisa de la baie se strecoara in salon un miros de igrasie amestecat cu acel intepator parfum de spital. Au trecut cateva zile, saptamani, luni nu stiu si nu imi pasa, intrebarea imi vine in minte mai mult ca un simplu calcul in loc de o incercare esentiala de lamuri evolutia mea in plan temporal. Ma obsedeaza holul acela lung si intunecat pe care ma vad alergand si deschizand usi dupa usi. Privesc dupa usa si niciodata nu gasesc ce trebuie. In capatul lui se afla meru o usa fara clanta, unde inteleg ca nu o sa pot pot intra nicioada. O imensa curiozitate ma face sa imi framant creierii cu un raspuns plauzibil si tot simplu sfarsesc in incercarea mea cu un regret cumplit. Atunci imi infund capu in perna si cu rasuflarea din ce in ce mai apasatoare ma silesc sa uit si imi abat gandul in trecut. Merg alaturi de mama si bunica facandu-ne loc pe o poteca ingusta printr-o padure de salcami tineri. In fata noastra se afla si o batrana vecina cu noi. Nu inteleg ce caut acolo, drumul mi se arata cu desavarsire necunoscut desi in adancul mintii mele constientizez ca totusi nu ma aflu departe de acasa. Ma doare cumplit maseaua si nu stiu cum pot sa le explic celorlalti suferinta prin care trec. Totusi merg incetisor, alungand sfios rugii din calea mea pentru ca simt o bucurie legata de destinatia spre care ne indreptam. In mintea mea de copil incep sa se contureze locuri fantastice. Un scartatit prelung de usa ma face sa deschid brusc ochii larg.Dupa o secunda realizez unde sunt si ii inchid lasand pleoapele sa alunece usor pana si ultimul firicel de lumina care se strecura printre gene se stinge usor. Suntem fiinte perfectibile, inca departe de scopul nostru in lume. Stagnam ca niste fluturi cu aripile frante, incapabil de zbor. Daca vom invata zborul atunci un adevara esential va putea fi revelat de acolo de sus....