"Fiecare om e dezordinea sa".
Constantin Noica

O dezordine de particule, de ganduri si de sentimente.

O dezordine de sperante, de disperari duse pana in pragul unei absolute nesigurante. Propriul sau esec.

O dezordine de ani aruncati intr-o singura inima care ne seaca de viata la fiecare bataie.

O dezordine de false renegari de sentimente si repere, care in loc sa ne ghideze, ne abat mereu de la directia aleasa, amplificand eroarea. Directii mai gasim, insa suntem incapabili de a le da sensuri.

Ne pierdem singuri aruncandu-ne in rataciri de clipe.

Uita, uita! Trebuie sa uiti! Uita-ti viata, caut-o si alege-o tot pe ea, chair daca nu vei mai stii nimic. O sa vezi ca daca tot uiti, ceva ai sa intelegi pana la urma.