De dimineata m-am trezit si nu m-am recunoscut in oglinda. Priveam chipul uimit din oglinda si nu intelegeam cine e si ce cauta acolo. Nu ma recunosteam din nicio amintire.
-Cine esti?
Vocea necunoscuta m-a speriat, nu o mai auzisem niciodata. Cu rasuflarea grea, m-am apropiat de oglinda si cercetam faptura ingrozita din oglinda.
Am ales sa fug. Alergam ca un nebun, afundandu-ma pe strazi necunonscute. Atunci m-am simitit pierdut definitv. M-am asezat pe o banca si cautam un raspuns. Ce pot sa fac?
Am intrebat un nor.
-Ma cunosti?
-Nu te-am mai vazut pe aici. Intreaba vantul. El ma poarta peste voi laolalta cu vocile voastre. Roaga-l sa te ajute,mi-a raspuns norul si a plecat mai departe
Vantul mi-a purtat soaptele rugatoare departe in lume, departe si in timp, cu promisiunea ca trebuie sa sper ca o sa gasesc pe cineva sa ma ajute sa scap de strania dilema.
Secat de lacrimi, mi-am spus:
-Dispari! Piei din ochii si inima mea. Nu vreau sa mai mai gandesc la tine niciodata....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu