Aceasta falsa literatura si poezie prin care astern gandurile ma ajuta sa leg notiunea, cuvantul, de sentimente. Sa apara cat de cat asa cum le vad si le percep eu. E impactul vietii asupra mea. Nu pot sa insir definitii si teoreme. As putea sa spun direct: Ce pacat ca nu m-am nascut pe acea strada, in casa cu tei in gradina! Ar fi cu totul aberant, ridicol sa spun asta. De asta sa fim tristi? Ca nu suntem altii? Daca as crede asta, mi-as dori sa fiu sters de pe fata pamantului. As fi decat un invins, un disperat cu desavarsire. Nu, e mai mult decat atat, avem o conditie pe care trebuie sa o constientizam si sa o intelegem. Eu caut si descopar. Acum, ca am descoperit niste lucruri mai triste, e o chestie mai delicata. Problema e destul de vasta, cu multe rasturnari de situatii si schimbarii de roluri, conceputa in asa fel incat sa fie parcursa mult pentru a obtine o intelegere. O enigma incitanta, care ne stimuleaza sa traim cum credem noi ca e bine.
Dar poate iar ma mint, cum am facut-o de multe ori pana acum. Nici macar nu stiu de ce ma feresc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu