Goya

Somul ratiunii naste monstri

Incerc sa inteleg ce a vrut sa spuna Goya, sau mai bine zis caut o interpretare pentru ca ma obsedeaza de ceva vreme inlantuirea celor 4 cuvinte. Luat separat, fiecare cuvant reprezinta pentru mine o preocupare de tip meditativ, domeniul in al carui taram nu faci atlceva decat sa dai sens acestei propozitii.
Somnul, cu visele si antichristul sau -insomnia, m-a fascinat mereu, odata prin rolul de intrerupator pe care il joaca in viata noastra, si pe de alta parte ca stare transcendenta a omului. Ratiunea, ca alternativa impotriva sentimentelor, nu inceteaza sa ma incante si sa ma dezamageasca constant. Nu am aflat nici pana astazi daca sunt un om rational sau nu, stiu doar ca incerc sa fiu, uneori prea mult. Nasterea, in opozitie cu moartea, inceputul, originea noastra e un subiect tot atat de interesant ca si moartea. O problema vasta si dificil de analizat. Nu incearca filosofia sa lamureasca intrebari de genul: De unde venim? Cine suntem? Unde ne ducem? Nasterea este inceputul istoriei noastre, iar istoria este timpul unui om, unui grup de oameni, timpul unei natiuni de la origine si pana in prezent, timpul unei civilizatii, de la Dumnezeul ei si pana la ziua de azi. Istoria este lumea desfasurata ca o harta intinsa pe masa, o harta pe care gasesti o pata mica, iar cand te uiti la legenda, acela esti tu. Monstrii, altii decat cei din jocuri, pe care i-am iubit si ii iubesc, sunt pentru mine expresia esecurilor si greselilor pe care le facem atat din neatentie cat si in mod voit. Cei nascuti din erori imperceptibile si aparent inofensive pe moment, dau nastere celor mai mari orori din existenta noastra. Acesi monstrii sunt mereu importriva noastra. Cei creati din rau intentionat sunt impotriva celor pe care ii dorim la picioarele noastre. Si mai este un monstru terifiant, un fel de Satan, si acele este ura, care este cel mai ingrozitor sentiment uman, parte latenta din noi.

Deci somnul ratiunii naste monstrii. Cum?

1) Respingerea ratiunii, stagnarea acesteia duce la monstrozitati, odata ocolit acest zid protector al ratiunii. Fara ratiune devenim fiinte malefice, nu mai suntem oameni ci monstrii..
2)Prea multa ratiune duce la un punct de saturatie maxim, iar de aici satisfactia si utilitatea acesteia scade treptat, ducand la inutilitate.
3)Somul ratiunii presupune mai intai acceptarea ratiunii si apoi somul ca stare a acesteia. In acest somn apar visele ratiunii, cosmaruri si monstrii din ele. Acestia sunt insa monstri ai ratiunii, sunt continut al ratiunii, nu inamic.