poveste fara sfarsit

Zilele ploioase par mereu mai lungi decat restul. Picaturi repezi spala asfaltul, blocurile oricum murdare, masinile, tramvaiele, autobuzele. Aceleasi picaturi pe noi ne ingheata, nu ne curata de nimic, ne apasa sufletul cu o povara neinteleasa. A intelege prin picaturi lacrimi, o metafora la indemana oricui, ar putea fi unul dintre motivele care ne silesc sa fim mai tacuti si mai ingrijorati cand ploua. Un alt motiv ar fi acela ca ploaia este o bariera in fata dorintelor noastre care ne limiteaza actiunile, ne inchide in casa si in noi. Nu poti sa stai mult in ploaie, mereu trebuie sa fugi de ploaie, trebuie sa te ascunzi, sa o eviti cat poti. De la fereastra capata insa o alta infatisare si, nostalgic, o poti uri mai putin stiind ca acum nu te mai face sa tremuri si sa simti fiorii oricarei picaturi. De la inceputul vietii tale ai inteles ca trebuie sa fugi de ploaie. Ploaia are un rol fundamental in ciclul vietii naturii, insa pentru sufletul oamenilor ploaie nu are niciun sens. Ai inteles ca intre doua furtuni razele soarelui sunt si au fost mai mangaietoare. Toata lumea e impotriva ploii, o urasc pentru ceea ce reuseste sa faca din ei. Spiritul lor stie ca nu poti invinge ploaia, poate doar sa scape de ea.
Cu toate astea, in viata sunt mai multe zile insorite decat cu ploi. Acest raport avantajos de durata ne asigura doza necesara de optimism pentru a ne naste intr-o noua dimineata.
Drama vietii noastre e ca ne temem de lucruri inofensive, pentru ca asa au spus altii. Ne ingrozesc stereotipuri inventate care ne ranesc in imaginatie. Fugim in directia gresita si ne departam de noi, ne ascundem sufletele pana cand nu mai stiim cine suntem cu adevarat. Daca nu stii cine esti cu adevarat, o sa traiesti fara sa atingi acel ceva care te-a macinat pana acum, acel lucru care te face sa simti ca ai un destin de implinit.
Acum iar nu stiu ce sa mai cred, m-am ratacit din nou. Cred ca am mai spus-o, si imi pare rau ca trebuie sa ma repet: in viata nu exista dorinte ci idei fixate, obsesii si iluzii.
Cred ca cea mai mare tragedie din viata noastra este faptul ca acum poti avea totul iar in clipa urmatoare sa pierzi tot ce aveai. Sa devii nimic.
In viata nu e de glumit cu doua lucruri: cu dragostea si cu singuratatea.