Aceleasi case cu acoperisuri darapanate, mereu vechi si pustii. Aceiasi copaci stingheri si aceiasi stalpi de cenusa. Campia prea intinsa si monotona pentru privirile obosite sa mai pastreze macar o clipa imaginea de la fereastra vagonului..Si peste toate, din cerul plumburiu la orizont, un soare parca prea palid ca sa poata revarsa atata lumina si caldura in incercarea de a umple cu putin culoare picturile reci care se perinda ametitor prin geamurile murdare. Tot acest spectacol mut iti pare respingator prin faptul ca il simti strain si ostil prin starea sufleteasca indusa. Tu nu cunosti decat mediul din care ai pornit calatoria si destinatia ca unic final posibil al calatoriei. Poti considera acum in tren ca traiesti altfel decat ai facut-o cand ai plecat sau cum vei trai cand vei ajunge, asta daca prin a trai intelegi un efort mai mare decat a contempla cu un ochi mai putin admirativ decat critic. Simti direct in suflet, cu un minim sprijin din partea rationamentului, cum in lumea pe careai crezut-o doar a ta sunt atatea lucruri si existente care nu au nicio legatura cu tine. Sunt strict independente de fiinta ta, in imposibilitatea constiintei tale de a creea vreo conexiune intre tine si aceasta fasie de viata. Poti alege sa ramai intr-o gara mai mult decat ii este dat trenului sa stea, dar inevitabil iti vei pierde trenul. Nu poti sa dai timpul peste cap si esti silit sa te multumesti cu ce ai avut si ai pierdut. De-acum totul depinde exclusiv de tine, trenul si-a facut consiincios ca un destin treaba si te-ar fi dus la destinatie daca nu ai fi ales sa cobori atunci. Poti lua alt tren dar ajungi prea tarziu sau in cel mai fericit caz mai tarziu putin decat dorinta initiala, dar suficient ca sa mai participi ca actor in piesa numita vis. Finalul piesei iti va spune daca visul se poate numi implinit sau esec. Impactul rolului jucat asupra constiintei iti va spune deasemenea daca piesa a fost o iluzie.
Campia cu stalpii fantomatici in goana lor inversa trenului, va fi mereu aceeasi. Trenurile sunt tot timpul altele.
Calatori in trenuri diferite care nu vor merge niciodata pe acelasi drum sau calatori care merg cu acelasi tren dar coboara in gari diferite. La asta poate fi redus, printr-o superficila metafora, avantul nostru in viata alaturi de semenii nostri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu