visul

Sunt prins intre cea din urma secunda a unui vis si pasii care ma poarta noaptea spre pat. Ma misc intr-o lume creata de altii si intr-una creata exclusiv de mine folosindu-ma de elemente reale care capata dimensiuni fantastice. Sunt actor si martor in intamplari neaparat misterioase caci fiecare se vrea inteleasa prin semnficatie.Simbol sau nu, intre o lacrima, un zambet si o strangere de inima ele ma fac sa traiesc in alternativa nuante noi ale vietii mele. Intre ieri, azi si maine, intre mistificari si demistificari, demascarii de vise desarte si iluzii absurde nu ma pot simti mai mult decat un punct neinsemnat pe axa timpului caci in tacearea noptii, privind cerul instelat, intr-un freamat de gandire, te poti intreba care dintre adevaruri sunt esentiale. In amintire, tot ce am trait eu pana in acest moment e pastrat pe fragmente lipsind multe pagini din acest enigmatic roman. Asta demonstreaza ca nu tot ce am trait eu imi este necesar in prezent, iar aceasta operatiune de selctie a mintii mele va contiunea pana la sfarsit. Au fost atunci si la acea vreme se poate sa fi avut impact aspupra altora dar importanta lor pentru mine s-a redus la acea clipa, in schimb port povara altor experiente trecute de care nu ma pot debarasa in mod voit. Mi se pare penibil de cretina ideea ca totul in viata e intamplator. As vrea si eu atunci o situatie a intamplarilor pe care sa o pot analiza serios si apoi, bine documentat sa stiu ce sa aleg in viata si ce sa evit si atunci nu as mai fi un simplu ratacit asteptand false indicatii de la viata care sa ma ghideze in acest labirint nesfarsit. Un destin ne limiteza fiinta prea mult, incearca sa ne dea o definitie la fiecare si ne lasa sa plec cu o biografie deja formata. Speranta nu isi mai are rostul decat redusa la stadiul de deziluzie pentru ca orice incercare de depasire a conditiei se va solda cu un esec prevazut.
O combinatie intre cele doua e mult mai plauzibila dupa judecata mea. Ma uit in jur, cred in diferenta dintre bine si rau si aleg o varianta care ma poate satisface. Ce nu pot face acum, aleg sa planific, convins de necesitatea acestui scop, dependenta care poate veni din nazuinta ca poti mai mult. Viitorul e singura salvare din lume. E singurul care te poate scapa de prezent.
Cel mai mult imi e frica, nu de piedicile pa re mi le pot pune altii in viata ci de mine insumi. Stiu ca nu ma pot evita si asta e cea mai mare teama a mea. Poate m-am analizat superficial fara sa vad minciuna din oglinda si atunci am crezut in mai mult. Naiv, am mers departe fara sa stiu ca ma pot rataci definitiv. Si nu as vrea atunci sa gasesc drumul de intoarcere ci drumul pe care il cautam. Cu trecerea timpului imi dau seama ca multe lucruri sunt apuse pentru mine, lucruri pe care nu le mai pot face niciodata si care nu mi-au fost date sa le traiesc. Inainte speram, acum stiu. Se zice ca pesimistul e un optimist informat. Eu nu as zice ca m-am informat pentru ca am evitat lucrurile ale caror contur prevesteau pericolul.Am incercat sa il ignor fara sa stiu ce se ascunde cu adevarat in spatele umbrelor de pe cortina. Optimist iarasi nu am vrut sa fiu si am afirmat sus si tare ca nu sunt pentru ca eu nu pot crede fara sa judec, dar am fost si sunt de multe ori. Cu pesimismul m-am obisnuit, e ca o mangaiere in singuratate si sub pecetea lui iert fapte, insa optimismul ma ia mereu prin suprindere, esecurile sub stapanirea sa capata mereu alura de catastrofa. Dupa ce ma ridic si ma sterg de praf, ascund cicatricile si o iau de la capat. Oricat de hotarat vreau sa fiu si oricata vointa as avea, sunt pripit si dau peste cap tot ce m-am propus prin simple decizii conjuncturale.
Am mai descoperit ca nu mai pot schimba multe in mine. Granitul din care e facuta statuia nu mai cunoaste de mult dalta si poate nici maestrul care o sculpta nu mai are dexteriatea de alta data si a abandonat de mult mestesugul. Un mit al eternei reintoareceri, asemeni celui sustinut de Eliade e prezent si in mine. In trecut exista un punct de la care ma tot zbat de ani de zile sa depasesc o stare sufleteasca. Uneori sunt convins ca am depasit de mult aceasta stare si alterori realizez ca nu s-au schimbat totusi prea multe in mine. Viata mai e creata si de simetrii si antisimetrii de evenimente care ma fac sa vreau , sa abandonez si sa trag o linie sa pot spune ce pot si ce nu pot. Prea mult timp din viata il pierdem incercad sa facem legaturi intre lucruri si cautatand lucruri gasite de mult.
Sentimentalismul excesiv iti da o senzatie de profund ridicol, si incerci pragmatismul. Nu poti fi atat de slab incat sa cedezi la prima cotitura mai importanta si atunci preferi sa dai piept cu provocarea.Oricum lupti pe mai multe planuri si constient sau inconstient, dupa caz, pe unele iesi victorios iar pe altele biruit.
Cand ai tinut trandafirul in mana, vrajit de frumusetea si parfumul lui nu l-ai aruncat din mana vazandu-ti palma insangerata de spini.