duminică, 13 septembrie 2009

Lumea ca vointa si reprezentare

Lumea ca vointa si reprezentare. Trebuie sa citesc neaparat aceasta lucrare fundamentala a lui Schopenhauer. Vrea sa vad cum a abordat acest mare filosof problema vointei. Cartea mi se pare deosebit de interesanta deoarece din titulul nu reusesc sa deslusesc ce trateaza cu adevarat.
Existenta in sine presupune o doza minima de vointa. A trai inseamna parcurgerea unor serii de etape ale caror traversare implica o vointa de care deserori putem fi inconstienti. Trebuie sa duci un razboi surd, care lasa ecouri doar in sufletul tau, luptand orbeste pentru ati realiza o serie de vise. Ai nevoie de un glob de cristal in care sa iti poti vedea viitorul si nu numai atat, cat si calea catre acest viitor dorit.
Lumea ca reprezentare imi ridica un mare semn de intrebare. Percep lumea de la nivelul naturii umane, iar in limita conditiei mele analizez lumea in functie de cat imi permite experienta si prin dezvaluiri succesive mi se completeaza o imagine cu al carui contur pornesc de la nastere. Daca as fi fluture nu m-as mai chinui acum sa scriu aceste randuri pentru ca zborul din parfumul florilor nu mi-ar fi ingaduit o alta cale de cercetare a vietii. Atunci as fi sperat altceva, mancand frunze si tarandu-mi corpul hidos de omida pe scoarta copacilor stiam ca trebuie sa fie mai mult de atat, ca acest prezent are corespondent un viitor diferit. In clipa in care mi-as fi tesut coconul in jurul meu, alunecand in meditatie as fi stiut ca incepe sa mi se arate o alta lume. Cand aripile frumos colorate, presarate cu pulbere fina de inceput de paradis se deschid pentru prima oara, lumea isi deschide barierele care au impiedicat pana atunci descoperirea unor fete ale ei.
Foarte interesant este faptul ca Eminescu a fost influentat de acest filosof german si recitand in gand cateva poezii si poeme ale sale ma cutremur in fata maretelor idei care se inalta dintre versuri...”Traind in cercul vostru stramt/Norocul va petrece/Caci eu in lumea mea ma simt/Nemuritor si rece”. Din totdeauna exista lumea mea si lumea ta, un cerc este al tau iar unul al meu, fiecare vede ce poate sa vada si ce vrea sa vada.
E deastul de tarziu si sunt foarte obosit, ma gandesc numai la somnul plin de vise care ma asteapta. Mi se pare ca pot parea cam detasat in scrierile mele si cred ca ar trebui sa vorbesc mai mult si despre viata mea reala, poate cercetand-o mai atent pot descoperi bucurii nebanuite si pot evita probleme inutile.
Mai e o luna si incepe din nou facultatea, nu pot sa descriu exact atitudinea mea, stiu doar ca mi-e foarte dor de Bucuresti si de viata de student. Nu pot sa neg ca nu ma ingrijoreaza noul an de facultate.
De asemenea sunt sigur ca la sfarsitul verii o sa regret ca s-a terminat vacanta, o sa rememorez tot ce s-a intamplat pe percusul verii si inevitabil voi adauga inca o pagina de nostalgie in cartea amintirilor.
Astazi s-a incheiat ultima saptamana din august si pot spune ca daca o sa ma intrebe cineva ce am facut in august 2009 o sa ezit putin inainte de a raspunde.Nu gasesc amintiri care sa fie fixate de august. Poate vizita la stomatolog...
Pentru urmatoarele patru zile nu am niciun plan. Vag, intentionez sa ma plimb singur, insa cred ca o sa ma adaptez pe parcurs.Evit cat pot de mult plictiseala,acest termin nu mai exista pentru mine de mult timp, fiind substuit de oboseala data de o anumita activiteatea si dorinta de a face altceva in acel moment. Luna ne invata ca totusi si noaptea are lumina ei, ce-i drept palida dar fermecator de utila. As vrea luna dintre stele, iar in golul ramas sa pun o placa comemorativa cu urmatorul epitaf : „Aici se odihneste regina noptilor, care milioane de ani a veghat sperantele muritorilor.A murit asa cum a dorit, printre stele, primindu-si locul in eternitate. Nu te putem uita”Suna foarte banal dar asta e tot ce imi vine in minte. Cu aceasta problema ar trebui sa se confrunte multi compozitori ce aceste triste versuri, caci dorind sa transpuna trecutul in totalitate in viitor se lovesc in cuvinte si nu stiu cum sa exprime mai bine ce a insemnat acea persoana pentru lumea lui si ce ar trebui sa stie altii despre el. Cert e ca nu trebuie uitat, lupta cu timpul fiind infernal de dificila.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu