vineri, 18 septembrie 2009

(in) credere

Avand convingerea ca nimic din viata noastra nu este parte a unui sir de evenimente cheie, care odata inlantuite sa devina esentialul in evolutia unei constiinte refractare, nu facem decat sa excludem stadiul de supunere fata de o lege pe care suntem incapabili sa o intelegem. Reducem astfel la efemer orice lucru in a carui definitie nu includem legatura cu timpul. Ne luptam sa ne formam o identitate cu ideea ca nimic nu sta sub semnul soartei, exista doar intamplari si coincidente, conjuncturi de evenimente si oportunitati.
Dar oare, punand laolalta toate intamplarile din viata noastra, nu lasam fiecare in urma cate un destin?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu