Raman in continuare cu ideea ca romanii au ajuns intr-un stadiu de pesimism total sustinand oriunde si oricand ca tara noastra se afla intr-un declin fara sfarsit, viitorul anuntandu-se mereu sumbru. Da, ne plangem prea mult de mila, in naivitatea noastra avand mereu covingerea ca toti si-au dat seama de dezastrul prezent. Putem astfel linistiti sa plangem pe umarul celui caruia tocmai i-am impartasit temerile si dezgustul? Cu siguranta acesta, profund impresionat - dupa caz - deja constient de problemele, si in aceasta situatie vă va aproba frenetic sau pur si simplu iluminat abia asteapta sa te sarute pe frunte si printre lacrimi sa sa iti jure ca va face tot posibilul sa te ajute......
Dupa opinia mea, strict subiectiva si poate neintemeiata, nu cred ca suntem unica tara care se confrunta cu problemele actuale, ce-i drept, cu proportii ingrijoratoare pe plaiurile mioritice. Coruptia, nesimtirea, atitutinea clasei politice, arivismul, mitocania, prostia de la TV si din presa au capatat dimenisuni astronomice, dar sa nu uitam ca acestea nu exista doar la noi iar peste hotare e numai lapte si miere si vai, cat de nedreapta a fost soarta asta cu noi ca ne-a deschis ochii tocmai in Romania!
Un alt aspect care ma scoate din sarite este faptul ca o anumite categorie din acesti martiri, si aici ma refer la cei care au prins Epoca de Aur continua sa se refera la prezent comparand mereu cu trecutul comunist, evident concluzia acestora fiind umanima: Era mai bine pe vremea lui Nea Nicu. Nu ma voi apuca sa clarific adevarul acestei afirmatii, aceasta fiind o probleme mult prea seriosa ca sa poate fi clarificata in cateva randuri, postul acesta avand alt scop.
Acesti partial amnezici si inconstienti de altfel ar trebui sa inteleaga un singur lucru: timpul nu sta pe loc, istoria vine din urma si isi cere tributul acaparand precum iedera un zid, soarta acestei lumi in care isi invige adanc spinii. Schimbarile au mereu parti bune si rele, nostalgie jucand un rol important in aceasta ecuatie trecut-prezent.
Trebuie sa fim mandri si de lucrurile bune din aceasta tara si sa incercam si noi insine sa miscam un deget macar pentru a devia cursul nefast al evenimentelor. Undeva in Balcani ar trebui sa fie si speranta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu