enigma de octombrie (I)

Doua batai scurte si scartaitul prelung al usii au fost de ajuns ca sa o trezeasca, totusi nu chiar brusc, cum de altfel nici nu era intentia lui.
-Lorena! Te-ai trezit draga? Vocea incerca sa para calda si suna mai mult a constatare decat interogatoare. Fata zambitoare contribuia la buna dispozitie anuntata de tonul vocii. In asteptarea raspunsului, care veni cu ceva intarziere, intra cu totul in camera, inchizand incet usa, cu grija, sa nu faca prea mult zgomot, desi cand o deschisese nu facuse aceste miscari precaute si parca acum incerca intr-un fel sa repare aceasta greseala facuta poate mai mult din neatentie decat cu intentia vădită de a o trezi. Se aseza pe fotoliul paralel cu patul, singurul fotoliul de altfel din camera, facandu-si loc printre hainele Lorenei care zaceau mototolite in el, exceptie paltonul de toamna cumparat saptamana trecuta, care era aranjat frumos pe spatar. Isi puse capul in maini si privind fata care statea ghemuita intre patura mototolita si perna, de parca toate trei trebuiau sa imparta patul si deci fiecare avea dreptul la un spatiu sau in acel nici prea mare, nici prea mic. Deschise putina ochii lasand sa patrunda putina lumina, arunca o privire incruntata catre fotoliu si cu o voce destul de clara si suava pentru starea de somnolenta in care se afla, raspune scurt:
-Ma trezesc, continuand restul gandurilor doar in mintea ei. Nu m-am trezit, ma trezesc, visam nu voiam sa ma trezesc, de ce trebuie sa ma trezeasca mereu cineva! E un fel de complot impotriva mea, de parca vor sa ma alunge din taramul ala fantastic in care parca ma asteapta ceva anume la care ei nu vor sa ajung. Caci in fiecare dimineata, cand avea cele mai interesanta si stranii vise, venea cineva si o trezea. Cel putin asta se intamplase in ultima saptamana. Tanti Anuta isi facuse un obicei sa vina dimineata si sa o intrebe la cat incepe cursurile, daca vrea sa ii faca o cafea, si in timp ce incepea sa ii pregateasca ceva de mancare ii povestea ce planuri are in acea zi. De parca ea Tanti Anuta avea cine stie ce viata palpitanta si isi batea capu toata ziua cum sa alerge de colo pana colo. De fapt ba se mai ducea pe la o vecina, ba zicea ca se duce sa isi ia cine stie ce alimente sa pregateasca o mancare a carei reteta o si insira pana fierbea cafeaua.
-Haide iubita, ridica-te, oricum nu mai poti sa dormi acum, uite ce lumina e, sa stii ca e tarziu.
-10 jum, bagui destul de morocanoasa. Ce i s-o parea asa de tarziu. Unde o fi Tanti, parca azi zicea ca se duce la nepoata-sa in Berceni, se duce sa o mai sfatuiasca si pe ea, ca e copil ca tine, Lori, si voi mama nu stiti la varsta asta decat dragoste. Nu credeti atat de mult in ea, ca va nenorociti prea repede. Ca a auzit ea ca nepoata-sa vrea sa se marite. Ca a gasit pe unul cu bani, a fost in Spania, lucreaza acum. Dar ce isi pierde ea acum vreamea cu gandul la nepoata lu' Tanti Anuta, de parca ar fi fost cine stie ce persoana demna de atentie. Si nu era nici pe departe interesanta, o intalnise de cateva ori. Avea corp frumos dar era cam uratica si badarana.
-Ne face Tanti cafeaua, hai ridica-te ca iti fac eu patul. Vocea lui era din ce in ce mai rugatoare.
-Bine mai George, daca chiar esti atat de rau si nu iti place sa ma vezi visand, ma ridic.
-Lasa iubi, ca visezi alta data. Stii ca eu te-am visat toata noaptea, acum te vreau alaturi.
Daca nu ar fi fost adormita chiar ar fi bufnit-o rasul la auzul textului incarcat de asa zis romantism. Dar il cunoastea, nu era o vorba falsa, spusa ca o poezie invatata pe de rost, era o gluma de a lui. Deseori inventa cate o gluma potrivita momentului, si care in acea situatie era destul de amuzanta. Dar ce visase? Era la marginea unei paduri de stejari verzi. Ea statea insa ghemuita in frunzele usacate de la radacina unui stejar scorburos. Cerul era intunecat, se vedeau stelele, insa era ziua, era lumina afara. In fata ei erau doi salcami care o intrebau ceva anume. Salcamii semanau cu enţii aceia din Lord of the rings. Vezi si filmele astea..Dar ce vorbea ea cu copacii? O intrebasera de cat timp o asteptau ei. Ea raspunsese ceva si ei ii dovedisera caracterul gresit al raspunsului cu argumente filosofice, ceva interpretari mistice..Nu ma stia exact, si ce o enerva cel mai mult era ca nu isi putea aminti sub nici un chip ce anume raspunsese ea.
Se ridica brusc, arunca perna in joaca catre George, fara sa-l nimereasca, dojenindu-l cu degetul.
-Dupa ce faci patul, domnule, sa imi aranjezi si hainele pe care ai stat ca un paşă pana acum, fara sa te sinchisesti, uite cum mi le-ai mototolit.
-Da, printesa, sigur, numai ca uiti un lucru, erau deja mototolite.
Se indrepta catre baie destul de vioaie, tranti usa cu zgomot si se duse direct in fata oglinzii. Isi privi fata obosita, care pastra insa trasaturile frumoase. Era ceva nobil in chipul ei, o frumusete foarte distinsa, zambetul si privirea degajau o naturalete debordanta. Toti cei care o fluierau pe strada sau intorceau capul insistent, schitand o grotesc din cap " ce bunaciune" nu si-ar fi inchipuit sub nici un fel ca o fata ca ea sta cu chirie intr-un apartament mic, cu mobila veche, cu o baie cu dusul stricat, cada zgariata si sparta in capatul din dreapta si ca pe gazda ei o cheama Anuta, care face cafeaua slaba ca orice batran, nu ca sa isi protejeze sanatatea, ci mai mult din zgarcenie. Venise in Bucuresti plina de speranta si vise, boboaca la Drept. Viata frumoasa de camin, chefurile, colegele cu care se intelegea bine, se distrau mereu, comentau carti in timp ce gateau, treceau in discutiile lor de la oniricul din cartile lui Cartarescu, la Mihai de la camera 113. Vorbeau despre subiecte de istorie ca si cum vorbeau despre ce marca de tigari e cel mai pe placul lor. Cand am citit Delirul, fumam Dunhill. Erau tari si ma faceau sa delirez oarecum. Si da, s-a indragostit si de Mihai, apoi noptile in Regie si diminetile din Cismigiu. O imensa tristete o lovi atunci, si lacrimile incepusa sa ii se scurga pe fata. Si le sterse cu maneca si vazand ca nu se opresc, incepu sa le stearga repetitiv cu marginea palmei. Izbucni in hohote si dadu apa la maximum ca sa nu o auda Geroge. Isi umplu pumnii cu apa si isi spala fata de multe ori, pana cand apa rece invinse lacrimile. Incepu sa se calmeze fara a parasi insa tristetea sfasietoare.
Nu ii mai placea Dreptul, prea multa toceala, legi peste legi, viata oamenilor trasa la xerox. Tipar, i se intiparise in minte cuvantul asta. Analizezi totul dupa tipar. Nu conteaza ca sunt eu , tu, altii, ce facem e la fel, si se incadreaza in legea, cutare pe. Bine e un lucru indispensabil in societate, o regula de aur. Nu a urat ea din suflet comunismul tocmai prin incalcarea si a celor mai elementare drepturi ale omului? Dar incepuse sa se plictiseasca si un viitor in acest domeniu nu ii suradea deloc. Mai ales ca se vedea implicata si in politica. Ii se pareau strans legate. Lasa pe tata care zicea ca unchiul Ion ii face cabinet notarial.Pana sa isi faca ea ordine in idei, pana sa isi conture macar o teorie, din care sa reiasa principiul dupa care se ghida in judecata ei, se trezi coplesita de restante si aproape sa piarda anul. A ales sa renunte, nu i-a pasat de cei 2 ani pierduti, a lasat balta sperantele din toamna aia cand se inderepta hotarata din Gara de Nord catre camin si s-a inscris la filosofie. I se parea o salvare si aici nu mai putea fi invinsa de oameni, aici era in lumea ideilor. Dar si la facultatea dinainte tot ideile o invinsesera, poate mai mult decat imaginea politicienilor care o ingretosase. Dar ce legatura avea politica cu dreptul ei, si mai ales cu persoana ei. Pur si simplu avea impresia ca ei facusera acele legi anume ca sa subjuge pe altii si ei sa o duca bine. Si pur si simplu nu era multumita de viata ei.
-Mihai, eu renunt la facultate. Inca era cu Mihai atunci, desi nu il mai iubea de mult.
-Poi si ce faci, te angajezi, iti bati joc de astia 2 ani in care te-ai chinuit.Ce or sa zica ai tai?
-Deocamdata nu o sa le spun.Si da, ma angajez, dar m-am inscris la filosofie.
Problema e ca nu am unde sa stau.
Si de aici s-a produs si ruptura definitiva de Mihai. A lasat-o balta pur si simplu. Nici un telefon, un ajutor ceva. S-a speriat saracul baiat de pornirea mea, si cred ca ii era frica ca o sa il stric si pe el. Si Mihai era un baiat mult prea practic si realist. Familist din ala, vorbea zilnic cu ai lui, probabil ii voia o nevasta frumoasa si inferioara in gandire lui. Era in fiinta ei ceva ce el nu intelegea si a ales sa o abandoneze. Daca a suferit ea? Nicidecum, era la un moment din acela in care nu prea o mai surpindeau reactiile oamenilor. Era mult preocupata sa isi gaseasca un loc in lume. Si nu credea ca doar iubirea o va ajuta sa gaseaca vreun sens in viata ei. Toamna trebuia sa plece pe 29, incepea facultatea. Asa stiau ai ei. Maria, una din prietenele cu care locuie la camin ii gasise pe tanti Anuta, cu 2 mil jumate.Lucrurile, chiar daca iau intorsaturi neasteptate, dupa ceva timp par a fi fagasul normal pe care urma sa il ia viata ta. Dar colegele incepea mai tarziu, au avut treaba, nu a putut sa stea in camin. Noaptea a dormit pe o banca din fata unui bloc dupa ce ratacise pe strazi luminate, de frica sa nu ii se intample ceva.Chiar daca incercase sa nu doarma deloc, o lovise oboseala si se trezise la auzul unui glas ca de butoi spart."-Drogatii astia de tineri, asa au ajuns, or sa vina peste noi in casa". Si nu arata a drogata, avea parul prins frumos in coada, un geamantan mare, ce drogatii asa sunt? Poate..nu stia ce sa mai creadea. Poate ziarele pe care isi pusese capul il speriasera pe acel locatar.
Atunci, in metrou spre tanti Anuta, a plans iar, in hohote, lumea nu se prea sinchisea, Bucurestiul le vazuse pe toate ca sa ii mai pese de o fata care plangea de ciuda ca nu a stiut sa aleaga de la inceput.
-Lori mama, iti faci dus? Opreste si tu apa calda ca se face condens si facem igrasie pe pereti, ai vazut in coltul ala pe tavan, mi-a dat mie fiemea o solutie, punem diseara si te urci tu mama sa cureti, ca eu sunt batrana si cad Doamne- fereste de pe scaun, si lumea zice ca am fost beata.
-Nu tanti, e chiuveta, e apa rece. Nu fac dus.
-Bine mama, lasa, eu ziceam asa, dar atunci haide ca se raceste cafeaua.
George bause de mult cafeau si statea aplecat pe ferastra bucatariei.
-Lorena bea si tu cafea si haide sa mergem. Uite ce dimineata frumoasa, e pacat sa o pierdem. Ne ducem sa ne pierdem ziua, dar de ce sa pierdem si dimineata?
-Tanti, unde e zaharul, sa mai pun si eu o lingurita, cred ca ai uitat sa imi pui. Mergem acum, stai calm, ca nu ai ce pierde. La noapte am sa dorm pe bloc, cand vii maine sa ma trezesti sa poti vedea rasaritul. Unde ziceai tanti ca ai zaharul?
-Nu mai e, mama, s-a terminat! Am sa iau cand vin de la Reli. Sta langa piata, si stie ea o alimentara unde cica e mai ieftin cu un leu.
-Lasa tani Anuta, ca luam noi cand ne intoarcem , raspunde Geroge bucuros parca cine stie ce binefacere ii facea.
-Bine mama, luati voi atunci, sa nu ma mai car eu cu plasa.

Isi inchise nasturii la palton si ridica privirea catre cer. Intr-adevar are dreptate Geroge, chaiar e frumoasa dimineata asta. Daca ar vedea si ceilalti cat e de frumoasa nu ar mai fi Bucurestiul atat de agitat, adica ar fi, dar asa ca in reluare, toata gloata de oameni s-ar mai opri din cand in cand sa isi inchida paltoanele si sa priveasca cerul.
-Mergem pe jos, pana pe Doamna Ghica si luam de acolo autobuzul.
O sa vezi ca e ok, si zona si e aproape si statia .O sa iti placa..
-Ce sa imi placa?
-Cum iubit-o ce sa iti placa, garsoniera, nu am stabilit ca azi mergem sa o vedem? Ai uitat, nu stiu ce e cu tine in dimineata asta, cred ca inca mai visezi.
-A, da, am uitat ca ma mut. Sa fii cu mine cand ii spunem lui tanti. Asta toamna cand m-am mutat imi aduc aminte ca mi-a platit Maria prima luna, nu aveam bani, mai ales ca imi ceruse si garantie .Am cheltuit si cu amenda aia la camin, platisem si taxa la filosofie.Bine ca apoi nu am mai platit, la inceput intrasem la taxa ca vezi inca figuram la buget la Drept..a trecut parca prea mult timp de atunci.
-Ia uite cine e nostalgica in dimineata asta!
O stranse puternic in brate si o saruta zgomotos pe ambii obraji.
Era fericit si nicidecum ingrijorat de starea absenta a Lorenei. Credea ca e din cauza ca ii pare rau de tanti, sau asa ca urmeaza o schimbare.
to be continued....