duminică, 13 septembrie 2009

nopti de vara..

Mediul in care traim nu poate avea o influenta definitorie asupra personalitatii noastre, cred ca mai e ceva anume acolo in sufletul nostrum, ceva interior care ne facem sa percem lumea din jur intr-un fel specific fara a ne fi ghidat in manifestarea noastra numai dupa stimuli exterior. Empatia e o modalitate cu efecte puterinice la nivelul psihicului, prin care poti experimenta mai multe situatii posibile in care ai fi putut fi situat in raport cu lumea. Problema e ca suntem antrenati intr-un joc in care viata allege mereu prima noi avand doar un ultim cuvant de spus.
Cred ca mi-ar fi foarte necesare cateva cunostine de psihologie. Cand imi va permite timpul am planficat sa abordez cateva aspecte ale psihicului uman care imi ridica numeroase semne de intrebare.
Cate ispite sunt la tot pasul, cate poduri imbietoare se aflta peste apele involburate prin care ai jurat ca vei trece! Te simti slab si ratat in planuri pe care evitandu-le, ai crezut ca ai ai invins fara sa fi pasit pe campul de lupta. Poti sa supravietuiesti calcand pe dorinte si alungand visele, dar nu poti sa traiesti cu adevarat fara sa numeri fluturii, fara sa citesti intre albastrul dintre nori si fara sa respiri constient de acest privilegiu. Efortul consta in gasirea lucrurilor care care te pot face fericit pe tine, nu a fericirii gasite de altii, caci descoperi tarziu lucrurile pe care nu le-ai vazut din cauza ca atunci ai clipit prea des. Iubeste-ti dragostea si invata sa crezi in importanta sanselor.
Dintr-o scoica singura in noapte,
Chemari de azur cu spuma argintie
Coboara cu soapte de departe,
Aduc pe brate obosite zvonuri de pierire
Iar in urechea de-acum prea surda
Tacere de mormant se asterne…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu